Stiati ca: 

Dacă la naştere un bebeluş are peste 300 de oase, pe măsură ce devine adult omul rămâne cu 206 oase constante, care formează scheletul uman. Diferenţa dintre numărul de oase de la naştere şi cel de la maturitate este explicabilă prin faptul că oasele craniului, coloanei şi bazinului unui bebeluş se unifică pe măsură ce corpul lui creşte. Numărul de 206 oase este dat de majoritatea specialiştilor, însă există păreri care afirmă că scheletul uman are maxim 224 oase, dacă se acceptă faptul că osul sacral al coloanei are 5 vertebre şi că cel coccigian numără 4 vertebre şi se iau în considerare şi oasele sesamoide (oase mici care alcătuiesc articulaţiile).

Importanţa oaselor pentru organism este vitală. Fără oase nu am putea merge şi consistenţa corpului ar fi asemănătoare cu a cauciucului. Sistemul osos face parte din sistemul locomotor. În primul rând, oasele sunt importante pentru că protejează organele interne: inima, plămânii, creierul sau măduva spinării. În al doilea rând, oasele susţin mobilitatea corpului uman, deoarece de oase se prind muşchii, care, inervaţi şi primind comandă de la creier, deplasează întregul organism. Cu ajutorul articulaţiilor, bineînţeles, care unesc oasele. În plus, în oase organismul găseşte importante rezerve de minerale, mai ales de calciu.

Sistemul osos uman este împărţit în mai multe regiuni. O primă regiune poate fi considerată cea a oaselor capului, cu oasele craniene şi oasele feţei. Urmează oasele gâtului şi ale trunchiului, care cuprind coloana vertebrală şi cutia toracică cu sternul şi coastele. Oasele membrelor superioare, ale braţelor, cuprind oase mai mari (clavicula, omoplatul, ulna, radius) şi 27 de oase mici: carpiene, metacarpiene si falange. Oasele membrelor inferioare sunt femurul, tibia, rotula sau oasele carpiene, metacarpiene şi falange.

Din punct de vedere medical, oasele sunt studiate de ştiinţa care se numeşte osteologie. Oasele pot fi afectate de diverse boli, cum ar fi osteoporoza (deteriorarea masei osoase din lipsa calciului şi a mineralelor), cancerul osos, artrita (inflamarea articulaţiilor), osteogeneza imperfectă sau boala oselor fragile (maladie genetică) sau guta (depozitarea acidului uric din organism în articulaţii). Acestea pe lângă fracturile determinate de şocuri mecanice.